Cursele Maratonului Dragomirnei te vor purta prin fata Mănăstirii Dragomirna, simbolul zonei, ctitorită pe la 1600 de către Mitropolitul Anastasie Crimca împreună cu Logofătul Lupu Stroici. Aspectul de fortăreață vine din istoria ei zbuciumată, fiind jefuită și reparată de multe ori în primele secole de existentă. Restaurată în mod repetat in secolul XX, inclusiv sub îndrumarea lui Nicolae Iorga, mănăstirea e un loc înțesat de istorie, depozitar de artă veche monahală și posesoare al unei biblioteci valoroase.
Vei trece de câteva ori peste pârâul Dragomirnei, vechea graniță ce separa Bucovina Habsburgica de vechiul Principat al Moldovei și vei alerga pe Drumul Tâlharilor, pentru că pădurea a fost dintotdeauna loc de fugă si adăpost al haiducilor de peste veacuri.
Si vei ajunge la final la Fântâna Doamnei, a cărei legendă ți-o voi povesti aici, așa cum a relatat-o si marele folclorist Simion Florea Marian:
Se zice ca pe vremurile lui Stefan cel Mare si Sfânt pe locul satului de azi se afla o poiană de rară frumusețe, împrejmuită de fagi si stejari, loc de petrecere si plimbare al mai marilor vremii in zilele lor de odihnă si sărbătoare. Poiana ar fi adăpostit si un izvor tămăduitor, cu apa rece si limpede ca lacrima, izvor din care ar fi fost loc de odihna si răsfăț al Doamnei Elena, soția marelui Mușatin. Tocmai doamna Elena ar fi poruncit curățarea si zidirea intre dale a izvorului intru slava ei si pentru a răsplăti vraja tămăduitoare a acestuia.
Așa că, de vei obosi, înainte de finalul cursei, te poți opri si tu pentru a-ti întrema puterile la faimoasa fântână.